PaRiS by day'n'nights

I'm back!

Am revenit in tara... de vreo saptamana dar abia acum am putin timp sa scriu cateva lucruri aici. De fapt, mint! Timp am avut ca doar am fost in concediu dar am avut lucruri mai bune de facut :D. Prima data am vrut sa postez doar cateva fotografii ca doar am promis, am promis, dar pana sa incarca slide-ul m-am gandit ca as avea si cate ceva impresii de vacanta de impartasit asa pentru ca amintirile sunt inca foarte proaspete si experienta (a doua mea vizita) de la Paris a meritat din toate punctele de vedere si mai cu seama Deauville, locul in care am petrecut doua zile de vis intr-un castel minunat. Aici am descoperit o altfel de lume, pentru care timpul parea ca sta in loc. Aici nu imi aduc aminte sa fi fost ceva care sa nu imi fi placut. M-a lasat cu respiratia taiata modul in care modernul se impletea cu istoria, modul in care castelele isi faceau loc printre cazinouri, plaja imensa, muntii din departare, portul de yachturi, zicile de terase, stradutele inguste si intortocheate, magazinele, oamenii locului care imi zambeau si mai cu seama cafenele si terasele unde am servit cel mai minunate croassante din lume si cea mai aromata cafea... Revenind la Paris! A fost complet diferit, am facut o mie de lucruri, multe dintre ele in premiera iar Parisul mi s-a parut la fel de surprinzator ca si prima data. Acum am avut ocazia sa fiu mult mai mult timp in contact cu oamenii de acolo, sa le intru in case, in intimitate, sa vad cum traiesc. A fost o experinta din care am invatat multe! Au fost cateva zile in care am exprimentat, m-am lasat surprinsa si, nu in ultimul timp, am invatat. Am invatat ca o vacanta poate fi minunata si daca nu stai cu orele in magazine si atunci cand alegi o ciocolata pentru cineva drag din zeci de sortimente poate fi mai palpitant decat un tur de forta prin cele mai luxoase galerii comerciale. Am invatat ca vacantele sunt facute pentru relaxare si pentru lucrurile care iti fac intr-adevar placere si, crede-ma pe cuvant, ca m-am bucurat de toate. De plimbarile pe malul marii, de somnul odihnitor si de diminetile tarzii, de micul dejun savurat pe indelete, de dupa amiezile la terase, de mesele bune si sanatoase, de preparatele noi si surprinzatoare, de serile petrecute in fata unui pahar cu vin, de sesiunile de SPA, de serile agitate din Paris... A fost ca o binecuvantare pentru viata mea zbuciumata si un motiv bun sa imi doresc sa ma reintorc la ale mele, la viata mea obisnuita, cu forte proaspete. A fost o vacanta scurta dar intensa pe care, cu siguranta, nu o voi uita prea curand!

see you in 10 days!

Dragii mei urati-mi "Concediu placut!" in 24 de ore sunt avion iar vineri dimineata imi voi bea cafeaua pe Champs-Elisée. Cu siguranta nu imi vor lipsi toate zilele acestea agitate! Promit sa revin cu forte proaspete dar si cu fotografii din vacanta!

Kiss you and see you in 10 days!

Fara aplauze la aterizare!

REcunosc ca textul nu imi apartine (sursa: http://liviualexa.ro/2009/10/11/atlas-de-mitocanie-aviatica) dar nu m-am putut abtine sa nu il preiau si sa il impart si cu voi. Asa ca Enjoy!

Un roman suparat strange semnaturi impotriva aplaudatului in avion. (http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/fara_aplauze_la_aterizare_-p69654055.html)
Nu cred ca n-ati patit-o niciodata, mai ales in cursele low-cost. E momentul dinaintea aterizarii cand, la un semn, toate cefele atente sa auda scartaitul cauciucului aplauda ca focile intru, cred ei, rasplatirea pilotului care a reusit sa ii duca cu bine la cele lumesti.

Eu consider petitia incompleta. Pe langa aplaudacii de avion, mai exista si alte specimene ce ar trebui sa fie oprite inca de la momentul achizitiei biletului:

- vacile cu Louis Vouitton din piata, pantaloni roz si cercei mari de aur rasucit -

- grasele parfumate cu sprei si care isi care cu ele jentile cu lucruri ”pretioase”, ca asa au auzit ele ca e bine sa faci - sa le declari ”la cala”, dumnezeii lor de tampite proaste, astea sunt in top treiul meu, mai ales cand imping ca vitele papornitele in lacasurile de depozitare ocupand locul altora.

- moldoveanul cu maiou cu NIKE si cu mohair sub axila. Se recunoaste de la o posta EXACT din momentul in care, retardul dracului, se opreste pe scarile avionului (la mijloc) si isi roaga maimuta, aflata jos, sa ii faca o poza mandra, poza-l-ar Proteveu’ in sicriu pentru stirile de la ora 5

- umoristii cu lanturi de aur si bratari de cauciuc negru (din astia am vazut doar clujeni, dar sunt sigur ca sunt raspanditi): de obicei, intra in avion dupa ce au tras un uischi sau doua beri in restaurant, ca sa isi faca curaj. Ii recunosti dupa glumele cu susta pe care le fac stewardeselor, razand ca bolnavii de schizo de propriile cacaturi, dar tacand imediat ce avionul sa pune in miscare, cuprinsi instantaneu de un acces de frica si de cruci facute cu repeziciune

- cercopiteco-familionul: compus din mama plinuta cu iegari, tata cu borseta si mustata si un copil sau doi, tunsi cu breton si care maraie sincron. De obicei, doamna e nemultumita de locul primit, dar si de faptul ca nu poate sa ii cumpere la copil o cola, vorba aia, ”ce conditii sunt astea?”, de parca pizda lui ma-sa ar fi fatat-o direct la bordul unui jet privat. Cercopitecii insa isi dau in petec abia pe la mijlocul zborului cand pe unul dintre copii il trece pipi, pe al doilea il trece vomatul, pe tata il trec sudorile (nu e genul care sa foloseasca antiperspirante), iar pe mama o trec pandaliile ca el sta ca mutu’ si nu il linisteste macar pe plodul care plange. Si unde mi ti se porneste o cearta monstru, in auzul bunilor colegi de zbor…

- spaniolul cu fitze: iti dai seama ca despre el este vorba pentru ca, desi e imbracat tot cu maiou, ca si moldoveanul cu mohair la subrat, spaniolul cu fitze poarta sandale cu sosete albe cu varfurile jegoase si isi face intrarea in avion inca vorbind la mobil pe spanioleste. e genul cumintel care, imediat dupa decolare, isi trage pe nas ochelarii gucci cu aur si doarme pana la destinatie, sforaind si plescaind multumit.

- vedetadeBucaleobligatasacalatoreascacutaranii - e de obicei vreo senzuala sau digei progecta sau poponeata, in fine, o adevarata vedeta de revista Star care a avut ceva treaba in orasul respectiv (de obicei, un concert de cacat la vreo tristete de bal al bobocilor) si care e atat de oripilata ca trebuie sa calatoreasca cu pulimea incat face ca acest sentiment sa transpara din intreg comportamentul ei: dupa check-in, sta in coltul incaperii, dar indestul de vizibil incat sa o vada cu totii ca e EA, VEDETA. In avion, invariabil, o solicita pe stewardesa exact cand mai sunt jumate din calatori neurcati, rugand-o sa ii aduca un pahar de apa, ”ca e aerul inchis”. In fine, la destinatie, o da de gard rau in momentul in care, la iesire, in loc sa fie asteptata de vreun porshan, vedete e obligata sa ia, tot ca pulimea, un Fly Taxi sau autobuzul spre centru. Deh, valoarea unui artist nu e corect apreciata in tarisoara noastra!

Daca v-am suparat cu ceva si v-ati regasit in randurile de mai sus, va urez un elegant ”hai sictir”.

Daca v-ati amuzat de cele scrise, sa stiti ca eu n-am schitat un zambet in timpul ”creatiei”.

Daca mai aveti in cap si alte specimene, scrieti-mi aici un comentariu si il voi adauga negresit.

Va pupez.

cine zicea ca moda e schimbatoare?

Sunt lucruri care nu mor niciodata. Desi nu este un domeniu in care stabilitatea este un punct forte, are si moda constantele ei. Ma uitam de dimineata in garderoba si mi-am dat seama ca am haine pe care le port cu placere de mai multi ani dar si unele despre care mi-am dat seama ca nu le voi mai purta niciodata, desi nu au reusit sa faca anul de cand le-am achizitionat. Cu cat o piesa vestimentara este mai simpla si mai clasica cu atat are sanse sa zaboveasca in garderoba mai multe sezoane. la capitolul hainelor nemuritoare am sa imi permit sa incadrez, in primul rand, camasa clasica neagra, un articol simplu si elegant care poate fi purtat in multe locuri si in multe combinatii. Oricine are in garderoba o camasa alba la care apeleaza ca solutie de avarie in momentul in care spune, pentru a mia oara: "Nu am cu ce sa ma mai imbrac". Daca as cita stilistii as spune ca astfel "poti obtine acel look aristocrat si elegant, precum si acel look rebel daca o asortezi cu accesoriile potrivite.". Mai departe! Cine nu are in garderoba o rochie neagra? Eu personal am vreo trei, sunt de mai multi ani dar sunt la fel de "proaspete" ca in prima zi. Apelez la rochia neagra simpla ori de cate ori sunt in pana de inspiratie sau cand am nevoie sa fiu eleganta fara a epata. Revistele de moda scriu ca rochia neagra a fost pusa in prim plan prima data de Coco Chanel in anul 1926 – celebrul model de rochie “Ford”. Ea aparuse in moda urbana mult inainte din necesitatea femeilor de a fi elegante si comode in acelasi timp. Daca tot a venit toamna, sau se chinuie sa vina, nu pot sa nu aduc in discutie trenciul, inventat de Thomas Burberry in primul razboi mondial pentru ofiterii armatei britanice. In prezent, trenciul este o piese vestimentara extrem de populara care se reinventeaza in fiecare sezon rece. Trenciul are menirea de a-ti aduce o aura de mister si senzualitate. Accesoriul necesar atunci cand il porti sunt ochelarii de soare supersized. Daca vorbim de haine nemuritoare este imperios necesar sa vorbim si de jensi. Blugii au aparut in anii 1850 cand Levi Strauss a inceput sa vanda pantaloni din material solid, albastru, muncitorilor din minele din San Francisco. Yves Saint Laurent spunea: Am spus adesea ca imi doresc sa fi inventat blugii: cele mai spectaculoase, mai practice, nonsalante haine. Sunt expresive, modeste, senzuale si simple – tot ce imi doresc de la hainele mele. Clasicul ceas barbatesc este un alt accesoriu care poate fi transmis din generatie in generatie fiind, mereu, la fel de surprinzator. Poti asorta un ceas clasic barbatesc cu orice fel de tinuta. Aduce un plus de eleganta si indrazneala in acelasi timp.

Petitie impotriva prostului gust!

"Pe principiul „daca este considerat must have, trebuie sa am si eu, chiar daca nu-mi vine bine. Romancele se imbraca din ce in ce mai bine. Cand m-am intors eu in tara, acum 6 ani, am avut impresia ca am ajuns intr-un bordel". este declaratia lui Stephan Pelger, facuta intr-un interviu publicat in ultimul numar al "Q Magazine" (www.qmagazine.ro). Nu am mai scris de mult un articol rautacios in care sa ma revolt asa ca a cam venit timpul. Urasc tara asta in care traim din cauza tavalugului de "fetite" in cazul carora natura a uitat limita "prostului gust". Daca ma uit in jur ma oripilez in orice cadru as fi. Oriunde privesc este imposibil sa nu fie cate o domnita care sa traiasca pentru a face excese. Toti barbatii, care au ceva in cap, si imi place sa cred ca nu sunt putini, spun ca prefera femeile mai imbracate ("Ca prezenta imi place mai mult o femeie mai imbracata, o femeie sofisticata, decat una dezbracata. Eu nici nu promovez stilul sumar...", mai spune Stephan Pelger.) dar ce inteleg femeile? Sa isi arate cat mai mult din corp pentru a fi sexy (de parca transmit prin toti porii sunt in calduri sau sunt singura si disperata: REMARCA-MA!)! Daca se poate si fusta scurta, si decolteu, si spate gol dar si vedere la abdomen este perfect! Dar nu se poate, prietene! Este clar ca nu toti am facut cele mai alese cursuri de designer de la Paris, este clar ca nu oricine isi permite sa isi plateasca un designer personal care sa il imbrace si ca hainele de firma nu sunt accesibile oricui dar totusi... Bunul gust nu are pret iar simtul ridicolului se invata de acasa. Cand vor invata si femeile noastre ca "less is more" si ca frumusetea nu inseamna vulgaritate, nu inseamna sclipici, nu inseamna piele dezgolita in exces si nici decolteu pana la slit. Cand vom invata si noi ca mai bine mai putine haine si de calitate? Cand vom sti ca o haina este mai valoroasa daca este din materiale fine, cu o croiala sigura decat daca are eticheta la vedere.

P.S. Pentru ca altfel ma omoara Maria trebuie sa precizez ca la sala de fitness nu, pardon NU, ai ce cauta boita cu negru la ochi, cu ruj roz peste conturul natural al buzelor, cu extensii incretite, pantofi sport aurii, tricouri cu sclipici si cercei supradimensionati. Deci, nu! (acum fie vorba intre noi, toate astea ar trebui interzise prin lege in orice cadru)

Pentru a afla mai multe despre ce se poarta sezonul acesta va recomand cu caldura: http://www.qmagazine.ro/articole/3895/In-sezonul-toamna-iarna-2009-2010-se-poarta-femeia-sofisticata.html

cum ar fi daca ar fi?

Ma gandem intr-o seara cand stateam intinsa in pat, pe intuneric si priveam in sus, fara sa vad nimic, cum ar fi daca intr-o zi as fi nevoita sa renunt la tot ce am si sa o iau de la capat? Cum ar fi daca viata m-ar aduce in punctul ala in care nu mai am cum sa continui, nu mai am cum sa ma intorc si trebuie neaparat sa pasesc peste un prag, pe un nou drum, despre care nu stiu nimic. Prima data am fost tentata sa spun "Da!" imi plac provocarile si de obicei tot ce e greu la inceput e frumos dupa... nu sunt genul de om care sa se sperie de viitor si nici aia care sa lase pesimismul sa ii intunece ratiunea. Stiu ca oriunde as ajunge va exista o oportunitate de care sa ma agat si daca nu risc nu am cum sa castig! Sunt sigura ca as spune da, cu atat mai mult cu cat, sunt in perioada aia a vietii in care, slava Domnului, viata nimanui nu depinde de a mea si imi permit luxul de a-mi lua deciziile fara sa dau prea multe explicatii si fara sa incurc prea multe persoane. Sunt un om liber intr-o tara libera si pot actiona in consecinta... Am spus mai sus ca as spune da, in prima instanta, dar stiu ca ar urma niste nopti de zbucium, un dor nebun de ceea ce a fost desi, sigur, nimeni nu va stia asta! Stiu ca nu sunt genul de om care sa renunte la ceva de dragul cuiva si ca daca as face un astfel de pas m-as gandi, in primul rand, la mine! Am un instinct de conservare exagerat... e nativ si nu voi scapa de asta niciodata dar lucrul asta imi si da siguranta zilei de maine... stiu ca nu voi face ceva care sa ma duca la pieire pentru ca nu sunt capabila sa imi fac singura rau.
Asa cum spuneam tot ce este greu la inceput are pespectiva :)

new me !

Acum stiu! Oamenii se schimba dar numai atunci cand vine vremea sa faca asta ci pentru ca asa este sa fie! Nimeni nu se schimba pentru ca asa isi doreste un prieten, parintii, sora sau chiar iubitul. Nu te poti schimba, pentru totdeauna, nici macar daca iti doresti tu asta, de dragul cuiva... Poate o vei face dar te vei trezi, cat de curand, derapand! Am facut introducerea asta pentru a vorbi despre ceea ce traiesc eu, de mai bine de doua saptamani, cu maxima placere! In fiecare dimineata ma uit in oglinda si nu ma recunosc... Vad o alta Simona cu care nu eram obisnuita dar care imi e maxim de draga! Eu aia care ma ridicam, in fiecare dimineata, la 9 si ceva, din pat cu maxima scarba de parca ar fi fost ora 6 a.m., ma imbracam cu ce imi iesea prima data in cale, desi riscam sa nu fac o alegere prea buna si sa ma simt rau, din cauza asta, toata ziua, am ajuns sa ma trezesc, cu pofta de viata, cu 10 minute inainte sa sune alarma. Zambesc oricui imi iese din cale, cant in baie si am chef sa ma imbrac frumos, sa fiu frumoasa si sa se vada asta! Te intrebi ce s-a schimbat radical in viata mea! Nimic! Sunt tot eu, cu conceptiile mele de viata, cu aceeasi oameni in jur dar atat de diferita! Si mai surprinzator, pentru mine, este faptul ca am ajuns sa fac o distinctie clara asupra lucrurilor pe care inainte le faceam din instinct, a lucrurilor care trebuie facute si a celor care imi fac placere! Atat timp cat voi sti ca toate astea nu se amesteca niciodata intre ele ... voi vorbi despre haos la trecut. Am ajuns sa apreciez mult mai mult momentele mele. Cred ca stiu sa imi stabilesc prioritatile si mi-am fixat un nou tel in viata: sa ma mentin cat mai mult tanara, stralucitoare, frumoasa si plina de viata. Pentru asta am operat cateva schimbari radicale in viata mea de care sunt maxim de mandra: fara carne, fara cola, fara nopti pierdute in exces, fara tigari, fara alcool si mai ales fara compromisuri. In schimb am capatat o dependenta noua: sportul! M-am trezit facand, cu mare placere, aproape 9 ore de sala pe saptamana la care se mai adauga niste sesiuni de alergat, in aer liber, in week-end. Au aparut primele rezultate care mi-au alimentat ambitia si acum am impresia ca nimic nu ma mai poate opri! La toate astea se adauga cel putin 6-7 ore de somn in fiecare noapte si multe seri chill petrecute asa cum credeam, pana acum, ca nu am timp. Cam asta am facut eu de cand nu am mai scris nimic pe aici... ordine in viata! E un exercitiu de vointa pe care il recomand tuturor mai ales ca vointa se antreneaza cu lucruri mici ... si a mea e deja campioana!

P.S. Cine nu a avut de mult o seara minunata si isi doreste una am un pont! I-ati un pahar de apa, un ceai de fructe ... ceva, hai fie si niste pop corn, o prietena buna, buna... Aseaza-te confortabil intr-un fotoliu si savureaza "Confessions of a Shopaholic" .... este savuros filmul!

O data'n viata!

Week-end-ul trecut am avut onoarea de a fi "domnisoara de onoare"... a fost premiera absoluta asa ca nu am termen de comparatie pentru a va explica cum m-am descurcat... am fost intr-un fel dar macar m-am straduit. Cert e ca nu vreau sa fac cariera din asta mai ales ca, daca ma gandesc bine as putea deveni superstitiosa, si as putea spune ca daca voi indeplini de trei ori aceasta functie, risc sa nu ma mai marit :D. Si pentru ca sa nu ma mai certati ca sunt egoista, ca nu povestesc mai nimic de viata mea (concret) pe blog si ca nu pun poze impart cu voi cateva dintre amintirile care mi-au ramas de la acest eveniment. Enjoy!

Sexy summer .... the end!

Deci... a fost ultimul week-end din vara si, vorba Mariei, daca mai era o luna nu stiu cum o duceam si pe aia. A fost ... minunat iar ultima seara in care am "sarbatorit sfarsitul verii inainte de a sarbatori inceputul toamnei (by Julia)" a fost unul cu adevarat special. Dupa o noapte aproape perfecta, cu parere de rau, la patru dimineata, am trecut sa ne luam la revedere de la Sexy Office, Sexy Summer Office pardon, ca urmeaza Sexy Office Pedeal, asta daca nu ma las de clubareala intre timp si ma fac si eu fata de casa :D. Revenind insa la minunatele mele prietene, fara de care viata mea ar fi pustiu, trebuie sa recunosc ca mi-au dat o lectie sa o tot tin minte: daca vrei sa te distrezi, motive exista intotdeauna iar in comparatie cu o seara ca cea de sambata, restul sunt detalii. Sambata am invatat ca "o blonda in salopeta nu are ce sa caute la nebuni", ca "spre Paradis nu e deloc funny sa te duci de unul singur si ca trebuie sa iti gasesti partener de calatorie", ca "daca este in camp, esti in camp si gata, nu exista localizare" si ca inimioarele desenate pe luneta sunt ale dracu de sexy. Tot sambata mi-am dat seama ca e al naibii de misto sa evadezi din obisnuinta, ca tot ce este nou este incitant si ca un pic de nebunie nu a omorat pe nimeni. O alta maxima celebra spune ca "ce-i in mana este sfant" si ca fara un pic de circ, cu noaptea in cap, nu se poate incheie distractia.

Si acum schimband un pic nota ....

A fost o vara plina dupa care sunt sigura ca voi suspina in serile friguroase de iarna dar de care de fiecare data cand imi voi aminti voi zambi cu gura pana la urechi. Parca ieri ma bucuram ca un copil ca a venit vara, ca voi face plaja, ca e din nou rost de cluburi in aer liber, ca iar vine toata lumea la mare. Turistii au venit, au plecat, noi tot aici am ramas... si vom ramane aici si iarna. Bine impropriu spun pentru ca iarna migram si noi spre taramuri mai populate si mai putin monotone decat Constanta. Cert este ca s-a dus vara asta iar eu, involuntar, m-am gandit cu ce am rams... Ooooo da! Am cam ramas cu un albun de poze minunat pe care, daca se tine de cuvant Maria sa ii dea forma comerciala, il voi posta si pe blog, cu o mie de amintiri, cu prieteni noi, cu prieteni in minus, cu planuri nesperate, cu noi perspective si ... cu o vacanta restanta, pe care mi-am propus sa o iau in octombrie, adica e cam sigur, dar voi vorbi cu alta ocazie despre asta!

PS. Revin si cu poze... daca am promis, am promis!